La Sinaia

Fumoasa statiune montana mai avem. Pe bune. Am 2 revelioane la activ pe acolo, dar parca asa cum arata toamna… n-am mai vazut-o niciodata. Imi doresc o casa acolo, un apartament. De week-end. Sa mergi la fiecare sfarsit de saptamana, sa te trezesti dimineata langa… cine vrei tu… sa iti bei cafeaua alaturi de ea/el (sa nu ziceti ca nu-s monden), sa mergeti la plimbare, pe munte… (vb bancului, sa popositi), un picnic… pana mea ca devin romanticos. Si ma indepartez de la subiect.

Fusei la castelul Peles, unde intrarea era vreo 50 de lei. Asa ca ne-am multumit cu Pelisor – 10 lei adulti, 5 lei elevi/studenti, copii – n-am, deci nu stiu. In interior n-ai voie sa faci poze. Eu era cat pe ce sa-mi pierd gioagla de telefon mobil pentru ca indraznisem sa fac o poza. Da am dat-o la pace rapid. Am baut si o cafea la o “cafenea” vai de ea pe terasa, unde isi dadea concursul un lautar betiv. Bine ca n-a cantat “pusca si cureaua lata”. Am mai trecut si pe la manastirea Sinaia, unde poti gasi cavoul lui Tache Ionescu fost prim ministru al Romaniei (wikipedia).

Pe la pranz, fortat de imprejurari a trebuit sa ma inapoiez atat eu cat si japoneza mea laBa cau, urmand acelasi traseu. De data aceasta, mai relaxat, respectand de asemenea aceleasi limite de viteza, tinand cont si de faptul ca era un pic mai aglomerat pentru ca week-end-ul era pe sfarsite si turistii se indreptau la casele lor. In Brasov ma incurc din nou, dar calc o linie continua dubla (cu ochii in patru) si intorc readucandu-ma pe traictoria cea buna. Alimentez si la drum. Ca o paranteza, vreau sa fac un lobby pentru honda mea care a consumat un plin de benzina pana la gugeasca, dupa o saptamana de frecus prin Bacau.

Tot felul de conducatori auto, pe drumurile Romaniei noastre dragi si iubite. Iti taie calea, se baga in curu tau, fara sa tina cont ca esti pe motor… mai rau, se baga in stanga ta (chipur`le cica tu ar trebui sa mergi pe dreapta si ei sa te devanseze pe aceeasi banda) – bah deci numai tampiti.

Vremea tinea cu mine. Nu tu ploaie, nu tu vant, soare si iar soare. Fara incidente am parcurs si cei 300 de km intors. Concluzii: honda mea s-a prezentat remarcabil, kitul de lant a meritat toate investitiile, bujiile noi si filtrul de aer au scos un consum extraordinar. Cat despre traseu, merita parcurs cu sau fara pasager.

Acum e timpul unei cani de vin fiert la gura sobei…

Aviz “copiilor neastamparati”!

“Lefter Andrei: bun filmuletul. poti sa-l postezi si pe gugu poate-l vad si copii astia mai neastamparati
Last message received on 03/11 at 09:14
golo: k”\

Sper sa fiti de acord cu noi!

Ride safe!

Toamna pe CB-ita…

Acusi vreo luna si ceva, mai exact cam pe la inceputul scolii, coptul strugurilor, si culesul porubului (in unele zone) ma prinse un dor de plimbare pe carari serpuite. Cum primisem nu de mult o invitatie la munte, din partea iubitei (ups) n-aveam s-o refuz nici in ruptul capului, calator pe soselele patriei fiind. Destinatia stabilita deja, Sinaia… judetul Prahova. Celebra statiune montana, sediul sfarsiturilor de saptamana a “capitalistilor”.

Itinerariul, deja stiut… (ma dau mare cu o harta infipta in compartimentul de deasupra a gentii de rezervor) Bacau-Onesti-Tg. Secuiesc-Brasov-Sinaia. 300 km. Un fleac. I-am ciuruit in 4 ore si jumatate aproape. Viteza maxima admisa, si peste in unele locuri.

Bai, si scap de la munca pe la un 13 si jumatate trecute fix, ma duc la cantina studenteasca pe unde stiam ca mancarea e buna (nu ca la cea militara din Focsani, dl. Popa stie), dar cu care am fost obisnuit in facultate. Servesc in graba un felul doi, ma hidratez adecvat, ajung acasa imi fac bagajele si la drum.

Pana la Onesti, trec pe Magura din Bacau; un traseu frumos si sinuos prin padurile din apropierea orasului, loc de gratare si mici pentru bacauani. Cald, soare, vreme buna de plimbare. Bine-nteles ca in Onesti ma incurc prima data, desi am trecut de zeci de ori pe acolo. Bine totusi ca nu am mai luat-o pe interzis ca alta data. Oricum cu Honda poti merge si pe trotuar, pietonii nu se supara! Asteptam cu nerabdare oituzul, pasul ce face legatura intre Moldova si Transilvania. Unul din ele! Frumos ca de obicei, drumul bun, peisaje unice, gaz in motor. Am ajuns rapid sus. Fac un scurt popas, check point… sincronizez ceasurile. Curios, ma asteptam sa fie mai frig acolo. Acum vreo 2 ani, trasesem un frig veritabil pe data de 1 septembrie. Mhmm, timpul improbabil, ca de obicei.

Trec fulger prin Tg. Secuiesc, cu promisiunea in gand de a trece pe la un fost coleg de facultate. Brasovul, il apropii rapid, nu inainte de a servi un kurtos kolacs, pe la unguri. Aveam planuri mari cu el. Mie personal neplacandu-mi in mod expres. In Brasov, incerc din rasputeri sa urmez indicatoarele. Bine-nteles ca nu reusesc in totalitate, si cer niste indicatii de la un sofer din trafic la o intersectie. In sfarsit, ma vad iesit pe DN1. Opresc pentru un popas scurt, de hidratare si ungere a lantului nou nout, montat in urma cu o saptamana, cu ajutorul lui Gregorian.

In timpul popasului, in parcarea de pe marginea soselei, o masina de jandarmerie opreste pe unu cu o dubita, ca nu a aprins farurile. Zeci de masini trec apoi cu aceeasi problema, insa militianul (n-am inteles de ce umbla in masina jandarmeriei) nu vede, si tot il pune pe ala de ii arata toate actele, etc. Cum legile lui Murphy se aplica, masina nu era a astuia, incep telefoane: bah unde ai pus actele, vrajeli, in fine, ii da verde politaiul. Eu ma minunez, de prostia unora, si a altora. In fine…

Incalec si la drum, ca nu mai e mult. Vreo 40 km, din Brasov pana in Sinaia. Zona, deosebit de frumoasa, imi fura imaginea; o las mai moale ca de obicei pe ultimii metri, pentru ca important e sa ajungi la destinatie. Aerul tare de munte ma patrunde pana in rarunchi, imi da chiar fiori reci. Se lasa seara de acum. Dupa ce trec de Predeal, vremea de munte isi intra in drepturi. Se innourasera de-a binelea. Cand am ajuns in Sinaia, deja plouase si inca mai picura de sus. Ploaie rece de toamna, pe care aveam sa o infrunt cu toata fiinta mea mai pe la mijlocul anotimpului bogat roditor.

Ajuns la destinatie, caut acum adresa exacta. Dupa vre-un sfert de ora eram deja inconjurat de brate calduroase si pupici fierbinti. O cana de ceai, o masa fierbinte si o noapte… pe masura.

End of part 1…

RAINbikeMAN

Bacau… ploaie mocaneasca cca 5 grade Ceslius, orele 14 si 30 de minute… Honda rezista! Cizme nou noute – 160 lei la reducere, costum din tercot cu captuseala – 700 lei (cea mai buna investitie facuta la viata mea), casca (vai de mama ei, tunata cu niste burete de izolat geamuri de la nea Petrica) – 80 euroi acum 3 ani, manusi de vara – 30 euro ranforsate pe interior cu o pereche de manusi din lana – 4 lei; optional manusi chirurghicale – 1 leu, pe care din pacate nu le-am putut folosi. Ideea insa merita apreciata. Plimbare cu motorul pe o vreme caineasca – PRICELESS.

Incarcatura, ca de obicei. Cateva toale murdare in rucsac, geanta de rezervor cu maruntisuri in ea. Curios, nu prea se mai gaseau bagaje. Ca si cum nimic nu vroia sa participe la ceea ce avea sa urmeze. Castile in urechi cu acorduri fine, si la drum. Opresc la benzinarie pentru “beutura”. Viziera se aburea tot mai des. Aveam doua variante la dispozitie, ori merg cu ea intredeschisa, ori viteza maxima pentru a creea un curent adecvat care sa echilibreze temperatura din interior cu cea de afara! Directia e cam cu cantec, si necesita putina finete, mai ales la trecerea peste marcajele soselei. Acolo poti aluneca mai ceva ca pe gheata daca nu esti atent.

Primii 20 km i-am parcurs foarte bine, pana cand ploaia mi-a penetrat intocmai cum cearneala penetreaza celebra creta, manusile. Simteam o amorteala teribila dupa inca 20 de km. Cand am ajuns la Adjud, am oprit la benzinarie pentru a ma incalzi cu un ceai. Era sa scap ceasca din mana de amortita ce era (mana). Era senzatia aceea de inghet pe care o ai iarna cand cu mainile inghetate intri intr-o incapere incalzita, ori bagi mainile in apa calda, sau banala apa rece ti se pare fierbinte uneori. Cizmele nu meritau dupa nici 50 km pretul pe care il platisem. Simteam apa in ele. Probabil datorita faptului ca am bagat “paltalonii” in ele, si apa a gasit loc sa se strecoare pe langa ei. Savurez cu placere ceasca de ceai fierbinte. Eram undeva la 40% din drum. Vreo doi musterii se minuneaza pe langa “fata mea”.

Adjud, 15 si 40 de minute, aceeasi ploaie mocaneasca de la inceput, parca si mai intensa acum ca ajunsesem pe meleaguri vrancene, Honda rezista! Mai departe. Drumul intre Adjud si Marasesti, nu mi se paru foarte lung, din contra, parca ma teleportasem. In schimb aceleasi probleme apar la maini.

Opresc la un han langa Marasesti. Stupoare, cand intru, faceam pliosc-pliosc. In cizme era lac. Comand un ceai si ma retrag in glorie la o masa. Apa din cizme imi murasera cartoafele urat de tot. Ma gandeam ca nu mai am mult pana acasa, poate rezist totusi. Dar vad o tanti ca duce gunoiul. Fuck. Imi vine o idee geniala la momentul respectiv. Ma duc la baiatul de la bar si il rog frumos sa imi dea 2 saci menajeri. Merg la baie, ma sterg bine pe picioare, eram terminat. Mi se incretise pielea. Imi pun o pereche de sosete uscate, nu si curate! Bag picioarele in saci, si apoi in cizme. Eram cel putin uscat.

Focsani, 16 si 40 de minute, Honda rezista, costumul rezista, popic nu mai rezista. Mainile imi erau gheata, simteam de acum durere la incheieturile mainilor. La cotesti, ma opresc pentru a ma incalzi putin la motor. Avea sa fie o gura de oxigen, pentru ca nu stiu daca ajungeam pana la Gugesti fara acest neplanificat pit-stop.

Orele 17 si 25 de minute, ajung in sfarsit in spatele blocului. Descalaresc si ma reped in casa. Bag un resou in priza si incerc sa imi incalzesc picioarele inghetate. Nu stiu de ce in 30 km, mi-au inghetat in conditiile in care 80 poate mai bine de km nu au reusit acest lucru. Cu un dus rece care mi se parea fierbinte, incet incet unghiile incep a capata culoarea fiziologica a unui viu!

Prevad un week-end de cosmar, si sun pe Andy sa-mi prescrie ceva pentru o previzibila raceala. Ma bag intens pe ceaiuri si vitamina C, fervex si altele. Fara scapare, ma trezesc a doua zi dimineata mort in pat. Ma prins, o raceala care mi-a dat drumul din brate numai pe vreo marti.

Am tras la garaj motorul pentru iarna, si ma mai gandesc daca imi iau o casca mai buna la primavara ori il fac pe 4 roti. Dar cum sangele apa nu se face, la mai multe raceli baieti si fete pe motoare, ca viata e scurta si trebuie traita! Atata timp cat ai cine sa iti faca o frectie, si sa-ti dea o aspirina si un mar, merge si o raceala de toamna. Ca doar n-om fi efemeri!

Pe curand!

Vine, vine, vine… calca totul in picioare

Saaaaritttiiiii! Frate, vine iarna mai repede decat am fi sperat noi motociclistii! Dupa ultimile prognoze meteo, care nu sunt deloc inbucuratoare pentru noi, cei pe doua roti, iarna pe ulita se astearna mult mai devreme. Acum, cine e mai curajos si echipat (asa ca mine) si voinic… umbla seara la colnic, fara casca, far` nimic (aviz ciprian, pe care-l paste o sinozita) mai iese si pe timp de iarna.
Mie unu cred ca pe anul asta mi s-a cam infundat. Aflat laBa cau, m-a cam prins iarna pe aici. Frig, ger ce mai, in toata regula, ma cam sperie de vreo 3 zile, si ma gandesc cu jind la timpul in care eream numai cu chielea asta vara, si ma batea alizeul fix in ochiul stang (`mde, casca de 40 euro la reducere). Vineri am programata o calatorie in “tara celui ce sta in fata sobei” voda… Sper sa se mai indrepte vremea pana atunci. Daca nu… sunt programate opriri pentru hidratare calda a mainilor intepenite de frig. Trebuia sa fac eu o investitie de toamna in persoana unor manere incalzite, dar am ezitat. Am zis pas… sa nu ii mai imbogatesc pe astia de la kronau.

Bun, pana acum palavrageala, si nimic concret. Scurt pe doi! Vineri vin acasa, circa 130 km. Frig, ploaie, lapovita, ninsoare… nimic nu ma va dobori, in incercarea temerarului pe 2 roti, cu articulatii de fier, pentru retragerea in glorie a anului acesta (momentan, ca mai e doar pana la mos niciolae, punctul terminus paradis al sezonului moto pentru mine). Opriri facultative in functie de vremea de afara, cu ceai de ce-or avea aia pe la popasuri, “alcohool frei”, desi mergea o cinzeaca, totodata si pentru curaj.

Revin dupa week-end cu povestiri nemuritoare pe pe valea prahovei, si excursiei de acum o luna de zile. Cam tarziu, dar mai bine decat niciodata. Acum ca sezonul e pe sfarsite, avem mai mult timp de povestiri la gura vetrii.

Numai bine!

La multi ani, Popick!

Si anul asta se pare ca e ziua “Popickului”. Spre deosebire de anul trecut, anul asta l-a prins iarna pe motor. Navetistul pe doua roti nu va fi lasat singur iar prietenul Andy il va sustine, facand si el la randui naveta cu motocicleta!

Iti urez un an nou plin de bucurii si impliniri, si fie ca iarna sa fie balnda si asigurarea sa expire cat mai incolo!

Escapada, strategii economice de criza…

Dragi tovarasi si preteni, ma pregatesc de o escapada week-endu` asta la Sinaia. Parcurs cum nu se poate mai frumos pe meleagurile a trei judete: Bacau, Covasna si Brasov. Din pacate, am primit o veste proasta… Nu mi-au putut trimite cizmele de la Kronaumoto, in timp util, adica ceva complicatii, am sa detaliez mai tarziu, asa ca tot vechile mele Bit-uri ma vor feri pe cat posibil de frig. Acum vreo 2 ani, am fost cam cu chielea sus pe Oituz, si imi inghetasera gogleele, si crengile pe ghidon. Asa ca ma inarmez anul asta si cu niste manusi mai speciale. Just in case!

CB-ul meu cu kit nou si bujii belea, imi vor da aripi vreo 500 de km: Bacau-Onesti – E574, Onesti-Tg. Secuiesc – E572/574, Tg. Secuiesc-Brasov, Brasov-Sinaia – E60. Si retur. Cu benzina efix, si apa minerala pentru hidratarea pilotului, pentru a face fata soarelui care coboara deja spre tropicul Capricornului, anuntand sfarsitul sezonului moto in emisfera nordica.

Acuma, cu Kronau. Treaba mi se pare cusuta cu ata alba. Am dat comanda de niste cizme care acum sunt la reducere 40 euro de la ei din magazi. Am intrebat luni direct in magazin la ce pret le au si mi-au zis 40 euroi. Dau comanda luni, si imi trimit mail: comanda dvs. a fost transmisa in Germania, va sosi peste 2 sapt. Dau telefon la ei, imi raspunde un tanar care imi zice urmatoarele: comanda dvs. a fost transmisa in Germania, deoarece ati dorit cizmele la pretul de 40 euro. Noi in magazin le avem la 50. Fara reducere. Va sfatuiesc sa mentineti comanda, ca e pacat de 10 euro. Am ramas ca la dentist. Pai coane Fanica, da ce fel de strategie aveti voi? In loc sa va vindeti marfa de pe stoc, sa rulati banul, voi preferati sa faca tot omu` comanda in Germania sa isi vanda aia produsele de pe stoc. Na… ziceti si voi! Daca cu strategii dintr-astea mentinem si economia tarii, ne ducem dracului cu totii.

Sanatate si virtute,/ Pe asfalt e cald si soare./ N-avem bani, d-avem ce…/Hai CB-ule la munte! Doina de inima albstra!

Multi ani

Imbatranim! Dupa ce cu cateva saptamani in urma ii sarbatoream 2n ani prietenului Andy, uite cum veni si ziua lui Florian, a.k.a. Fao alias. The Dutch. Membrii gugu, atatia cati au mai ramas ei, le doresc celor doi, sanatate si fericire, ambilor impliniri financiare, calarit placut… oriunde si oricum!

Si cum nu se poate fare dedicatie, am postat si o melodie. Ce e foarte interesant, e ca se potriveste de minune ambilor lumi in care traiesc cei doi prientei: unul se plictiseste de moarte intr-o olanda ploioasa si friguroasa de acum, celalalt in gugestiul nou nout.
Eu pe de alta parte, mesteresc de zor la iubitul meu CB… ii trag un transplant de maduva, cu lant si pinioane, ii insurubez 2 bujii noi, si inca 2000-3000 de km, ma asteapta in toamna asta. Da Doamne vreme buna! Pan la Sf. Nicolaie.
Enjoy!

La multi ani, Cip!

Intr-o periada mai putin fasta, iara ca vin si momente de sarbatoare: ziua colegului Cip. Sa fie sanatos, voios si la punga gros cum zicea o vorba din batrani.

Tot zilele astea s-au mai intamplat si lucruri care nu prea merg sarbatorite: doi dintre motoristii Gugu au renuntat la motoare. Sa fie vorba de criza? Sa fie vorba de anotimp (desi nu cred ca se incadreaza la categoria “motociclisti de sezon”)?

Nuţi si Stel nu ne mai onoreaza cu prezenta pe motoare, pe strazile neasfaltate ale patriei. Vor ramane in continuare alaturi de noi, per-pedes sau prin masini de ultima generatie (ar fi bine, mai ales ca vine iarna!) sau, cine stie, pana la achizitionarea unui nou motor!

Lepsa – fulger pe motoare

O noua adunare ad-hoc a avut loc duminica asta. A fost ceva neprogramat si furtunos. Ne-am intalnit imediat ce unii dintre noi au terminat programul de duminica. Ne-am adunat cu fete si motoare in faţă la Popick, la bloc. La orele “paisprezece” am dat drumul la gaz (nu, nu la ala din comuna, ca nu exista!) si am demarat in tromba.

Drumul national E85 ne-a oferit benzina si material de gratar, contra cost bineinteles, prin benzinariile si supermarketurile ce-l marginesc.

Primul eveniment s-a petrecut relativ devreme, in Focsani, cand unul dintre noi a fost oprit de politie (ghiciti cine!? ). Motivul conducere imprudenta, omul nu facea altceva decat sa-si incalzeasca pneurile. Duduia politista a fost indulgenta si ne-a lasat in pace fara puncte sau amenzi. Intamplarea prevestea o zi minunata.

Drumul pana la Tulnici foarte bun, cu mici exceptii, ne-a asigurat o viteza de croaziera buna (din motive de siguranta a traficului de pe blog – ne mai viziteaza si politisti – nu voi preciza viteza medie ). Intre Tulnici si Lepsa, desi distanta este doar de 15 km, drumul este infernal de prost! Nu mai amintesc de poduri si podete, care pe toata distanta Focsani – Lepsa sunt adevarate limitatoare de viteza.

Primul popas l-am facut la cascada Putnei, unde am lasat 2 lei de caciula, la intrare! La asta nu ne asteptam, asa ca am trecut-o la cheltuieli neprevazute.

La iesirea din Lepsa (spre Tg Seciuesc), pe stanga, langa raul amintit mai sus, printre copaci si pe o iarba verde, cateva corturi se bucurau de natura. Ne-am instalat si noi langa ei, dupa ce i-am asigurat ca nu stam mai mult de ziua respectiva. Locul, se pare ca, era rezervat pentru un alt grup mai mare care nu sosise inca si care avea de gand sa petreaca mai mult de o seara acolo.

Am incins gratarele, am respirat aer de munte, am mancat un mic, am baut o bere (fara alcool – in cazul incare va intrebati), per total ne-am simtit bine.

Seara s-a lasat, si odata cu ea a venit si “racorica”. Fetele, imbracate prea sumar pentru mersul cu motocicleta la ceas de seara, se cautau de haine. S-au impartit sosete, tricouri, cagule si chiar manecile unora care au devenit pantalonii altora (vezi foto dreapta).

A fost o zi unica, deosebita si antrenanta. Sa fi fost oare pregatirea pentru “marea evadare”? M-am bucurat ca am reusit sa ne strangem mai multi ca niciodata, chiar daca nu am fost in efectiv complet. Sper ca vom reusi pe viitor sa mergem la o “plimbarica” absolut toti. Chiar daca va fi una scurta ca aceasta. Astept cu nerabdare ziua aceea!

Gazul la maxim, ochii pe sosea!

PS. Pentru mai multe poze vezi forum – jurnal de calatorie – lepsa 2009