Toamna pe CB-ita…

Acusi vreo luna si ceva, mai exact cam pe la inceputul scolii, coptul strugurilor, si culesul porubului (in unele zone) ma prinse un dor de plimbare pe carari serpuite. Cum primisem nu de mult o invitatie la munte, din partea iubitei (ups) n-aveam s-o refuz nici in ruptul capului, calator pe soselele patriei fiind. Destinatia stabilita deja, Sinaia… judetul Prahova. Celebra statiune montana, sediul sfarsiturilor de saptamana a “capitalistilor”.

Itinerariul, deja stiut… (ma dau mare cu o harta infipta in compartimentul de deasupra a gentii de rezervor) Bacau-Onesti-Tg. Secuiesc-Brasov-Sinaia. 300 km. Un fleac. I-am ciuruit in 4 ore si jumatate aproape. Viteza maxima admisa, si peste in unele locuri.

Bai, si scap de la munca pe la un 13 si jumatate trecute fix, ma duc la cantina studenteasca pe unde stiam ca mancarea e buna (nu ca la cea militara din Focsani, dl. Popa stie), dar cu care am fost obisnuit in facultate. Servesc in graba un felul doi, ma hidratez adecvat, ajung acasa imi fac bagajele si la drum.

Pana la Onesti, trec pe Magura din Bacau; un traseu frumos si sinuos prin padurile din apropierea orasului, loc de gratare si mici pentru bacauani. Cald, soare, vreme buna de plimbare. Bine-nteles ca in Onesti ma incurc prima data, desi am trecut de zeci de ori pe acolo. Bine totusi ca nu am mai luat-o pe interzis ca alta data. Oricum cu Honda poti merge si pe trotuar, pietonii nu se supara! Asteptam cu nerabdare oituzul, pasul ce face legatura intre Moldova si Transilvania. Unul din ele! Frumos ca de obicei, drumul bun, peisaje unice, gaz in motor. Am ajuns rapid sus. Fac un scurt popas, check point… sincronizez ceasurile. Curios, ma asteptam sa fie mai frig acolo. Acum vreo 2 ani, trasesem un frig veritabil pe data de 1 septembrie. Mhmm, timpul improbabil, ca de obicei.

Trec fulger prin Tg. Secuiesc, cu promisiunea in gand de a trece pe la un fost coleg de facultate. Brasovul, il apropii rapid, nu inainte de a servi un kurtos kolacs, pe la unguri. Aveam planuri mari cu el. Mie personal neplacandu-mi in mod expres. In Brasov, incerc din rasputeri sa urmez indicatoarele. Bine-nteles ca nu reusesc in totalitate, si cer niste indicatii de la un sofer din trafic la o intersectie. In sfarsit, ma vad iesit pe DN1. Opresc pentru un popas scurt, de hidratare si ungere a lantului nou nout, montat in urma cu o saptamana, cu ajutorul lui Gregorian.

In timpul popasului, in parcarea de pe marginea soselei, o masina de jandarmerie opreste pe unu cu o dubita, ca nu a aprins farurile. Zeci de masini trec apoi cu aceeasi problema, insa militianul (n-am inteles de ce umbla in masina jandarmeriei) nu vede, si tot il pune pe ala de ii arata toate actele, etc. Cum legile lui Murphy se aplica, masina nu era a astuia, incep telefoane: bah unde ai pus actele, vrajeli, in fine, ii da verde politaiul. Eu ma minunez, de prostia unora, si a altora. In fine…

Incalec si la drum, ca nu mai e mult. Vreo 40 km, din Brasov pana in Sinaia. Zona, deosebit de frumoasa, imi fura imaginea; o las mai moale ca de obicei pe ultimii metri, pentru ca important e sa ajungi la destinatie. Aerul tare de munte ma patrunde pana in rarunchi, imi da chiar fiori reci. Se lasa seara de acum. Dupa ce trec de Predeal, vremea de munte isi intra in drepturi. Se innourasera de-a binelea. Cand am ajuns in Sinaia, deja plouase si inca mai picura de sus. Ploaie rece de toamna, pe care aveam sa o infrunt cu toata fiinta mea mai pe la mijlocul anotimpului bogat roditor.

Ajuns la destinatie, caut acum adresa exacta. Dupa vre-un sfert de ora eram deja inconjurat de brate calduroase si pupici fierbinti. O cana de ceai, o masa fierbinte si o noapte… pe masura.

End of part 1…

4 Comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack